Deși restrânsă, opera lui formează un adevărat ciclu rapsodic țărănesc. În versiune nouă, pentru adulți, el a știut să fixeze climatul de poveste populară, al cărei lexic l-a rafinat, păstrându-l aspru în sunet; a ajuns să-i rotunjească arta compunerii, menținând-o totuși naivă; a dat fabulei străvechi valoare literară cultă, fără să-I usuce frăgezimile; cu virtute proprie, a sporit linia unor neînsemnate fapte școlărești până la dimensiunea uriașă a datinei, a superstiției și a miturilor; a făcut, în sfârșit, opera de Homer al țărănimii românești. (Ion Creangă, în Clasicii noștri, București, Casa școalelor, 1943, p. 201.)
— Vladimir Streinu
